Home   |   Harta site   |   Contact
Te afli la: Home / Fitness training / PUTEREA MUSCULATURII RESPIRATORII ( I ):

PUTEREA MUSCULATURII RESPIRATORII ( I )

                               PUTEREA MUSCULATURII RESPIRATORII ( I )

                                                                                                                       Ionel Colonel

      De ce puterea musculaturii și nu forța musculaturii?

     Musculatura din partea superioară a trunchiului implicată în activitatea respiratorie, trebuie să aibă, în cadrul efortului fizic, o acțiune constantă caracterizată de doi parametri: amplitudine și frecvență.

      Mușchii intercostali și diafragmul, cei mai importanți ai respirației, trebuie să asigure o activitate de nivel maximal chiar si 9-15 minute. În tot acest timp amplitudinea și frecvența de lucru se afla la cotele fiziologice cele mai înalte de funcționare. Deci, în nici un caz, nu se poate vorbi de dorința atingerii unor parametri maximali de forță (posibil doar pe perioade scurte: 30-40 de secunde), ca modalitate de a susține activ efortul fizic din fotbalul de performanță.

      La nivelul musculaturii scheletice, vârful activității și a performanței este dat, în proporții diverse de:

- caracteristicile sale morfo-funcționale;

- nivelul de adaptare, atins de-a lungul pregătirii specifice, de către aceste caracteristici morfo-funcționale, conform cu tipul efortului ce urmează a fi efectuat;

- compoziția/consistența mediului intern ce susține metabolic activitatea energetică a mușchiului;

- alte componente genetice (privind prognozele de regenerare/recuperare post-efort), biomecanice și biochimice.

     Privitor la compoziția/consistența mediului intern ce susține metabolic activitatea energetică a mușchiului, de o importanță covârșitoare este O2.

     Cum să creștem cantitatea de O2 la nivelul zonelor musculare importante implicate în efortul specific fotbalului de înaltă performanță?

      Cum să mărim capacitatea organismului de a evacua cât mai mult din CO2 din mediul intern?

      Ne întrebăm asta deoarece organismul (în plan funcțional și biochimic gazos) are o capacitate limitată de a stoca, transporta și interschimba CO2 și O2.

      Studii teoretice relevă, la nivel miofibrilar, o viteză foarte mare atât de absorbție a O2 cât și de evacuare a CO2. Fiind vorba de reacții chimice, putem spune că desfășurarea lor are o viteză aproximativ egală pentru toată lumea.

      Totodată, în acest moment, lumea științifică se lovește de dificultăți tehnologice și financiare în a preciza exact procentajul utilizării capacității maxime a sângelui de a transporta în unitatea de timp cele două gaze. Densitatea transportorilor de gaze din sânge și capacitatea ventilatorie a uzinei pulmonare sunt cele două componente fiziologice ale efortului care pot interveni activ în funcționalitatea miofibrilei.

      Dacă mai precizăm că bogăția hemoglobinei (principalul"cărăuș” al O2 și CO2) din sânge are o puternică influențare genetică (între anumite limite), ne rămâne numai plămânul, respectiv cutia toracică, ca loc unde se poate acționa pentru aduce îmbunătățiri metabolismului energetic, esențial în sportul de performanță.

       Capacitatea vitală pulmonară (împreună cu celelalte rapoarte rezultate din masuratori) a jucătorului reprezintă un parametru funcțional deosebit de important în quantificarea și, mai ales, în prognosticarea capacității de efort, ca răspuns la cele prezentate anterior.   Explorările funcționale ale plămânilor ne dau primele indicii privind bazele pe care stau performanțele sportive. Nu ne propunem în această succesiune de articole să analizăm amănunțit cifrele care stau la baza capacității vitale privind volumele inspiratorii și expiratorii, corelațiile sau diferențele dintre ele. Nici care sunt cele mai bune rezultate ale fiecăreia.

     Scopul este:

- de a evidenția importanța deosebită pe care o au parametrii funcționali ai musculaturii respiratorii în realizarea ventilației pulmonare,

- de a evidenția momentele și cauzele când parametrii funcționali ai musculaturii respiratorii nu se ridică la nivelul nevoilor metabolice ale organismului integrat in efort,

- de a evidenția căi prin care musculatura respiratorie își poate menține un randament ridicat în condițiile specifice jocului de fotbal.

      Înainte de a trece la o analiza atentă a fenomenelor funcționale să revedem un aspect morfologic. Plămânii sunt acoperiți la exterior de o foiță pleurală, același tip de foiță pleurală căptușește diafragmul și cutia toracică la interior. Între cele două foițe se află o cantitate mică de lichid pleural ce are rolul de a facilita alunecarea celor două foițe pleurale în timpul excursiilor respiratorii. Din punct de vedere mecanic tebuie știut că între cele două foițe pleurale (în afara lichidului) se află vid (vidul intr-pleural), ceea ce face ca orice mișcare de expansiune/compresiune toracică să impună o mișcare de același sens plămânilor determinând jocul presiunilor caracteristic respirației. Este un fenomen ce trebuia explicat deoarece de aici rezultă că plămânul are doar un rol pasiv din punct de vedere intențional: el se supune și este supus de forțele mecanice ce acționează asupra lui. Caracteristicile capilaro-alveolare pulmonare contează enorm dar se supun în totalitate aspectelor mecanice prezentate mai sus când se pune problema deschiderii de noi spații de absorbție de O2 sau evacuare de CO2.

      Astfel am ajuns, după o scurtă introducere anatomo-fiziologică, la analiza activității musculaturii respiratorii.

Url not found