Home   |   Harta site   |   Contact
Te afli la: Home / Biomecanica / ELEMENTE ESENTIALE, MORFO-FUNCTIONALE, CE CON...

ELEMENTE ESENTIALE, MORFO-FUNCTIONALE, CE CONDITIONEAZA DEZVOLTAREA FORTEI.

Esențialul din cunoștințele de morfo-fiziologia şi biomecanica muşchiului striat cu implicaţii directe în efortul specific de forţă

1. Structura diversă a fibrelor musculare ca punct de reper pentru dezvoltarea forţei

    Muşchii sunt organe eterogene ce posedă o mare capacitate de adaptare. Ei sunt formaţi din fibre musculare de diferite tipuri care se împart în mai multe clase în funcţie de două caracteristici principale:

- viteza maximă cu care ele se contractă, referitor la viteza cu care se realizează legăturile de actină cu cele de miozină; fără a implica aici sistemul neuro-transmițător, ce are și el o importanță deosebită.

- metabolismul preferenţial utilizat pentru resinteza moleculelor de ATP.

     În acest moment, literatura de specialitate este bogată în nenumărate tipuri de împărţiri a fibrelor musculare, dar cel mai important este să se redea caracteristicile morfo-fiziologice din care rezultă şi caracteristicile funcţionale.

     Iată un tabel cu aceste informaţii referitoare la fiecare tip de fibră musculară (Brooke şi Kaiser 1970).


- ATP-aza miofibrilară (adenozintrifosfataza) - enzimă ce scindeaza adenozintrifosfatul, rezultand energie si fosfat,

- Mioglobină - proteina prezentă în celulele mușchilor striați (mușchii scheletului și miocardului), jucând un rol esențial în transportul oxigenului spre acești mușchi,

- Mitocondrii - sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule. Ele mai sunt denumite și „uzine energetice”, fiindcă ele conțin enzimele (mitocondriale) oxido-reducătoare necesare respirației miofibrilei,

- Reticulului endoplasmatic - în esență, reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport de substanțe al celulei muscular,

- Intensitatea frecvenţei tetanice – salvele de impulsuri nervoase de contracție ce declanșeaza contracția unei UM respective miofibrileleor excitate.

     Trebuie evidenţiat, la sfârşitul acestei sumare treceri în revistă, conform cu tema articolului de faţă, că fibrele musculare IIa pot suferi adaptări morfo-funcţionale de antrenament şi cronice, îndreptându-şi caracteristicile către parametrii celor rapide (IIx) sau invers ( I ) în funcţie de tipul de pregătire abordat. Este un proces ce durează şi necesită mai multe trăsături metodologice ca:

- păstrarea unei densităţi a şedintelor de pregătire,

- continuitate în privinţa mijloacelor,

- o permanentă stimulare a procesului de adaptare prin rapoartele de lucru: încărcătură, viteză de execuţie şi număr optim de repetări.

     Este cert, demonstrat în cadrul a nenumărate studii, uneori chiar prin biopsii (la animale), că se produce doar o modificare, funcţională. În primul rând la nivelul celor 9 cararacteristici specifice fibrelor şi nu o schimbare procentuală la nivel morfologic. Şi, revenind la cele dezbătute în lucrare, un mare rol în sesizarea acestor adaptări îl are eficienţa metodelor de pregătire. Bineânţeles, cu lacunele apărute şi dezbătute mai departe.

2.Reflexul de întindere ( reflexul miotatic) şireflexul de tendon (Golgi)

     Reflexul miotatic - este singura cale monosinaptică a unui reflex senzitivo-motor de feed-back. El este declanşat de întinderea muşchiului (dincolo de o anumită limită morfo-fiziologică), respectiv de întinderea fusului neuromuscular care, prin excitarea motoneuronului alfa, va produce contracţia respectivului muşchi. Întinderea fusului muscular determină excitarea receptorilor primari (terminaţia anulospinală) şi a celor secundari (eflorescenţa Ruffini) de la care excitaţia pleacă prin aferenţele de tip Ia şi respectiv IIa către motoneuronul alfa "homonim”(adică corespunzător muşchiului de la care vine impulsul) iar acesta va comanda contracţia muşchiului (a fibrelor extrafusale). Prin faptul că apare contracţia musculară, consecutiv stimulului, avem un feedback negativ.

      Pentru reflexul miotatic, studiile de specialitate descriu existenţa a două tipuri de răspunsuri:

- răspunsul dinamic, este dat de excitaţia receptorului primar care răspunde la schimbarea de lungime a fusului chiar de o fracţiune de micron (dacă schimbarea de lungime s-a oprit, impulsurile dispar).

- receptorii secundari ca şi cei primari, în cazul în care s-a produs alungirea şi aceasta se menţine, determină un răspuns static generat de impulsurile continue produse atâta timp cât starea de alungire se menţine.

     Răspunsurile statice sau dinamice ale fusului sunt încontinuu controlate de nervii eferenţi gama de II feluri: gama dinamic ( gama-d) şi gama static (gama-s). Primul inervează fibra fusală cu sac nuclear, iar al doilea pe cea cu lanţ nuclear (şi sac nuclear). Excitaţia venită de la motoneuronii gama prin eferenţele gama creşte mult răspunsul dinamic sau respectiv static al fusului neuromuscular. O stare de uşoară excitare gama, dar continuă, determină fusul muscular să emită încontinuu impulsuri către motoneuronul alfa.

     Rezultă clar, fusul poate fi stimulat numai pe 2 căi:

- prin întinderea muşchiului întreg, căci odată cu întinderea fibrelor extrafusale se produce şi întinderea muşchiului.

- dacă fibrele extrafusale sunt la lungime normală, dar fibrele intrafusale sunt contractate (calea gama), acestea fiind la capetele fusului, vor întinde receptorii intrafusali care sunt centrali, efectul fiind acelaşi ca şi când am întinde tot fusul.

     Deși pare cam prea știimțific am făcut această prezentare deoarece are o importanță fantastică în:

- dozarea exercițiilor de stretching și asocierea lor în cadrul și în timpul lucrului specific cu mingea,

- asocierea unghiurilor de lucru în sala de forță cu încărcătura folosită și cu tipul de contracții folosite,

- alegerea căilor și tipurilor de contracții folosite pentru dezvoltarea proprioceptivității,

     Trebuie reţinut că stretch reflexul nu acţionează întotdeauna ca un răspuns de feedback negativ. El poate apărea şi în timpul mişcării, când ia naştere un dezacord între lungimea muşchiului, ce ar trebui să se producă şi cea care se produce de fapt. Diferenţa dintre aceste lungimi acţionează ca un stretch reflex determinând contracţie. Acesta este denumit reflexul de greutate, dar este acelaşi şi în cazul fixării corpului sau unor segmente în anumite poziţii, iar, încercarea de a le mişca, va declanşa instantaneu contrarezistenţa, prin mecanismul văzut anterior.

Bucla gama - are următorul traseu: motoneuron gama din cornul anterior medular → aferenţă gama (d sau s) → fibrele musculare intrafusale → terminaţiile anulospinale ale fusului → aferenţele sensitive ale fusului → protoneuronul senzitiv spinal → neuronii intercalari → motoneuron alfa şi motoneuron gama. Aceşti ultimi doi motoneuroni sunt continuu sub influxuri venite de la centrii nervoşi superiori care le modelează starea de excitaţie.

     În fapt, neuromuscular, în plan sportiv, bucla gama este un servomecanism care realizează tonusul muscular normal, dar şi îl filtrează activ în momentele de variabilitate a modificărilor de lungime realizate activ.

     Reflexul Golgi - realizat de organul de tendon Golgi, de la nivelul joncţiunii musculotendinoase, reprezintă un receptor proprioceptiv de la care pleacă aferenţe tip Ib mielinizate, mai groase. Organul de tendon recepţionează schimbările în starea de "tensiune” a muşchiului, după cum fusul muscular recepţioneză orice schimbare în "lungimea” muşchiului.

     Schimbarea în tensiune musculară determină rapid o puternică excitaţie a receptorului Golgi care transmie comanda de limitare a tensiunii, după care starea lui de excitaţie scade pentru a se stabiliza la un nivel proporţional cu tensiunea existentă în muşchi.

     Ca şi în cazul reflexului miotatic, circuitul Golgi este este în mod cert modulat de impulsuri venite de la creier care cresc sau scad starea de excitabilitate a acestui circuit inhibitor. De aceea, orice activitate musculară dezvoltă numai acea tensiune necesară execuţiei respectivei activităţi.

      După cum vom vedea în continuare, deşi aceste două reflexe au o puternică acţiune în momentele de extreme pentru integritatea muşchiului, sunt puternic influenţate de filtrul funcţional impus de centrii nervoşi superiori. Asta lasă o largă portiţă de adaptare la noi parametri de realizare a unor mişcări, cu totul şi cu totul diferite de restul obişnuinţelor.

      Un alt punct de vedere, ce iese clar la iveală, este şi marea diferenţă existentă între ce impun cele două reflexe, ca fiind limitele dăunătoare muşchiului, şi ceea ce poate suporta muşchiul concret fără a-şi periclita integritatea morfo-funcţională.

     Sunt aspecte de o importanţă capitală pentru metodologia de lucru pentru dezvoltarea forței, vitezei, etc. în fotbalul de performanță. Ele sunt dublate de altele noi relevate mai departe.

Url not found