- Determinarea VO2 maxim nu relevă capacitatea reală de efort specific a fotbalistului.
- De ce măsurarea VO2 maxim și testele de determinare a capacității de efort aerob (Cooper, Leger, Gacon, etc.), asigură doar o compatibilitate de până la 80% iar K’TEST-TOTAL peste 95%?
1.- Monitorizările specifice prin care sunt analizate evoluțiile motrice (fizice) și tehnico-tactice ale fotbaliștilor în cadrul partidelor relevă un procentaj foarte scăzut de alergare liniară regulată specifică celei efectuată în cadrul măsurării consumului de O2. Procentul variază intre 20 și 36% (depinde mai mult de înțelegerea noastră în a alege un procentaj). Spunem asta deoarece există diferențe atât în plan cantitativ/calitativ privind structura motrică cât și o diferență privind timpul cât ea este prestată în cadrul celor 40-72 de minute de efort efectiv. De aici vom vedea că rezultă nenumărați parametri pe care VO2 maxim nu îi ia absolut deloc în considerare. Doar să urmărim un jucător în câteva faze dintr-un meci și apoi să comparăm tipul efortului său (cu minge sau fară minge, singur sau în luptă cu adversarul) cu ceea ce face în timpul testului (VO2 maxim sau aerob). Putem face o asociere? Același lucru să îl facem și în cazul canotorului sau ciclistului: cum se desfășoară proba și cum se fac testările (puteți găsi pe YOTUBE). Diferența este mai mult decât surprinzătoare.
2.- Nenumărate studii biomecanice și de fiziologie relevă o amplă disipare a efortului metabolic-oxidativ depus de organism când lucrul mecanic efectuat angrenează zone musculare largi (efortul specific jocului). Deci eficiență și economie. Situația se complică atunci când întreg efortul vizează repetat doar anumite grupe musculare (aceleași pârghii la alergarea liniară). Rezultă că, în unitatea de timp, sistemelor cardio-vascular și respirator le este mai ușor să asigure schimburile gazoase necesare susținerii energetice a efortului pe o suprafață muscular-capilară mare (citește mai mulți mușchi). În consecință, trebuie știut că atunci când efortul vizează preponderant o suprafață musculară mică (citeste câteva grupe musculare) necesarul de schimburi gazoase trebuie să se realizeze pe seama creșterii debitului și a diametrului vaselor de sânge. Efortul de proprioceptivitate, coordonare corporală și neuro-musculară (mici consumatoare de O2) se află dincolo de consumul de O2 la nivel muscular. Este un argument ce arată cât de puțin acoperă din efortul specific VO2 maxim.
3.- Datele rezultate în urma unor studii de biomecanică și, mai ales, de explorări pulmonare (piatra de temelie a VO2 maxim) prezintă cifre contradictorii. Analizând comparativ rezultatele respiratorii obținute în cazul efortului specific față de cele obținute în timpul efectuării testelor (aerobe și VO2 max.), vom vedea mari diferențe.
Acestea sunt analizate pe larg în cadrul K’TEST-TOTAL...